Specii interesante de lilieci

Liliacul cărunt (Lasiurus cinereus) este un tip de liliac din familia vespertilionidelor. Trăiește în majoritatea Americii de Nord și, posibil, în Hawaii, deși acest lucru este disputat. A fost descris pentru prima dată ca o specie nouă în 1796 de Palisot de Beauvois. Este unul dintre cei mai mari lilieci din Canada, având o lungime de 13–14,5 cm și o anvergură a aripilor de 40 cm. Blana sa maronie are vârfuri albe, oferindu-i aspectul "înghețat" care îi dă numele.

Liliacul mic brun (Myotis lucifugus) este o specie de liliac mic găsită în America de Nord. Este considerat pe cale de dispariție, în special din cauza sindromului "nasului alb", o boală fatală care afectează liliecii hibernanți. Mic, cu o blană maronie lucioasă. Se aseamănă cu alte specii de lilieci, dar poate fi diferențiat prin caracteristicile urechilor și picioarelor.

Liliacul mare brun (Eptesicus fuscus) este o specie de liliac larg răspândită în America de Nord, Caraibe și nordul Americii de Sud. A fost descris pentru prima dată în 1796, fiind un liliac relativ mare pentru un microchiropter, cu o greutate între 15–26 g și o anvergură a aripilor de 32,5–35 cm. Are blană maronie, lucioasă, și este adaptabil la multe habitate.

Liliacul cu nas frunză din California (Macrotus californicus) este o specie de liliac din familia Phyllostomidae, găsită în Statele Unite și Mexic. Nu migrează și nu hibernează. Cântărește între 12 și 20 de grame, are o anvergură de peste 30 cm și o lungime corporală de peste 6 cm. Are o excrescență triunghiulară de piele deasupra nasului, numită "nas frunză", și urechi mari, de peste 2,5 cm.

Liliacul cu coadă liberă mexican (Tadarida brasiliensis) este o specie de liliac răspândită în America de Nord, Centrală și de Sud, precum și în Caraibe. Are dimensiuni medii, cu o lungime de aproximativ 9 cm și o greutate de 7–12 g, și are o coadă lungă care nu este atașată de membrana uropatagială, ceea ce îi conferă numele de "coadă liberă".

Liliacul palid (Antrozous pallidus) este o specie de liliac care trăiește din vestul Canadei până în centrul Mexicului. Este singura specie din genul său și este considerată rudă apropiată a liliacului Van Gelder. Are o lungime de aproximativ 6,2–7,9 cm, o anvergură a aripilor de 38–40 cm și cântărește între 14–25 g. Are urechi mari, blană deschisă la culoare și un bot scurt.

Liliacul urecheat brun (Plecotus auritus), o specie de liliac insectivor din Eurasia, este un liliac mic, cu o lungime a corpului de 4,5–4,8 cm și o anvergură a aripilor de aproximativ 25 cm. Are urechi lungi și o cută distinctivă. Se hrănește în principal cu molii, dar consumă și urechelnițe, muște și gândaci. Spre deosebire de majoritatea liliecilor, își detectează prada mai mult prin auz și vedere decât prin ecolocație.

Liliacul cu urechi lungi deșertic (Otonycteris hemprichii) este o specie de liliac din familia vespertilionidelor, găsită în Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Are o lungime a corpului de 73–81 mm, o lungime a antebrațului de 57–67 mm și o coadă de 47–70 mm. Masculii cântăresc între 18–20 g. Blana sa este de culoare brună deschisă, iar urechile sunt mari și orientate orizontal. Este un prădător de sol, consumând în principal scorpioni și ortoptere. Studiile arată că până la 70% din excrementele sale conțin fragmente de scorpioni, inclusiv specii veninoase. Este imun la veninul acestora.

Liliacul de canion (Parastrellus hesperus), cunoscut și sub numele de pipistrelul vestic sau parastrelul american, este o specie de liliac din familia vespertilionidelor, găsită în vestul Statelor Unite și în Mexic. A fost inițial plasat în genul Pipistrellus, dar studiile moleculare au arătat că nu este strâns legat de acesta, fiind reclasificat în genul Parastrellus în 2006. Este și cel mai mic liliac din Statele Unite, având o anvergură a aripilor de 190–215 mm și o lungime corporală de 62–80 mm. Blana sa variază de la alb la galben pal sau maro închis, iar fața, urechile și membranele de zbor sunt aproape negre.

Liliacul fructifer Mariana (Pteropus mariannus) este o specie de liliac megabat endemică în Insulele Mariana și atolul Ulithi. Este un liliac de dimensiuni medii, cântărind între 270 și 500 g, cu o lungime a antebrațului de 13,4–15,6 cm. Masculii sunt ușor mai mari decât femelele. Blana sa variază de la negru la maro, cu fire de păr gri pe abdomen și nuanțe aurii pe gât. Populația sa a scăzut semnificativ din cauza pierderii habitatului și a vânătorii.

Liliacul fantomă (Macroderma gigas), o specie de liliac endemică în nordul Australiei. Este singurul liliac australian care vânează vertebrate mari, precum păsări, reptile și mamifere.  Face parte din familia Megadermatidae, cunoscută și sub numele de "vampiri falși", și este unul dintre cei mai mari lilieci din Australia, având o anvergură a aripilor de 40–45 cm și o greutate de 75–145 g. Blana sa este gri deschis sau închis, iar membranele aripilor sunt palide.

Liliacul cu cap de ciocan (Hypsignathus monstrosus) este o specie de liliac megabat răspândită în Africa de Vest și Centrală. Este cel mai mare liliac din Africa continentală, cu o anvergură a aripilor de aproape 1 metru. Masculii sunt aproape de două ori mai grei decât femelele și au capete masive, cu buze mari și camere de rezonanță pentru amplificarea vocalizărilor. Este frugivor, consumând smochine, banane și mango. Uneori, a fost observat consumând carne.